понедельник, 27 августа 2012 г.

CARACTERISTICA ECOLOGICĂ GENERALĂ A COMUNEI BRĂTULENI

Flora şi fauna. Conform raionării geobotanice a Moldovei teritoriul raionului se află în zona de păduri cu frunză lată a Înălţimii Centrală Moldovenească.
Aşezarea geografică clima şi relieful comunei au determinat formarea unei vegetaţii variate şi bogată în specii. Nu poate fi negată şi contribuţia omului la repartizarea vegetaţiei. 
Pădurile comunei Brătuleni sunt trecute în cadastrul ocolului silvic Nisporeni, ele totuşi se află pe moşia comunei şi contituie asociaţii de salcâm (Robini Pseudacacia), în pădurile vechi predomină teiul (Tilia Cordata), arţarul (Acer Campestre), carpenul (Carpinus Betulus), stejarul (Quercus Sessiliflora), iar printre arbuști, măcieşul (Rosa Canina), scumpia (Cotinus coggygria Scop), porumbarul (Prunus Spinosa), cătina albă (Hippopha Chamnoides). 
O adevarată bogaţie naturală a pădurilor şi pășunilor o constituie plantele rare şi medicinale. Multe din ele sunt înscrise în Cartea Roşie a Moldovei: pelin lamâios (Artenisia Balhanorum), scrântitoare (Potentila Rupestris), şârlai (Salvia Nutans), sunătoare (Hypericum Perforatum), roiniţă (Melisa Officinalis), urzică moartă (Lamium Album), vetrice (Tanacetum Officinalis), echinacee (Echinaceea Purpureia), coada şoarecelui (Achileia Melifolium), ghioceii, viorelele, brebenii, toporaşii, romaniţa de pădure, iarba mare, ruscuţa de primăvară, fragii de pădure, brânduşele, sovârful, umbra iepurelui, zmeura, lăcrimioara, pojarniţa, podbalul, ciuboţica doamnei, siminocul, cicoarea, coada calului şi piperul de baltă. Ele sunt o adevarată farmacie verde. 
Pe câmpurile arabile printre plantele de cultură se întâlnesc buruiene ca: susaiul, pirul, ştirul, loboda, volbura, mohorul ş.a..
Un rol important în procesul de pedogeneză îl joacă microorganismele şi diferite rozătoare. Ele la rândul lor mestecă, afânează şi aerisesc solul în stratul accesibil pentru plante. Microorganismele contribuie la procesele de mineralizare şi humificare a rămăşiţelor vegetale. 
Solul. În raionul Nisporeni solurile constituie principala bogăţie naturală. Circa 80% din teritoriul raionului este acoperit cu cernoziomuri. Deşi este destul de răspîndită eroziunea şi pe alocuri salinizarea, predomină totuşi solurile fertile. 
Conform raionării agropedagogice, pe teritoriul comunei se întîlnesc soluri cenușii de pădure, cernoziomuri podzorice și levigate. Solurile cenuşii de pădure ale comunei  sau dezvoltat la o altitudine de 200-350m sub păduri de stejar, carpen şi stejar, de tei, frasin şi stejar în condiţiile unui regim hidric periodic percolativ. Se evidenţiază 3 subtipuri: cenuşii deschise, cenuşii, cenuşii închise. Majoritatea solurilor de primul subtip au o textură uşoară, cele de subtipurile al doilea şi al treilea-de obicei, luto-argiloase. 
Pe teritoriul localității sunt răspândite şi cernoziomurile levigate care sunt mai fertile în comparaţie cu celelalte subtipuri şi ocupă teritoriile cu altitudinile absolute de 160-270m. Ele s-au format în regiunile de fîneaţă cu un bogat covor de diverse ierburi ceea ce a contribuit la acumularea unei cantităţi mari de humus în stratul acumulativ de 4-6%.
Marimea fondului funciar a comunei Brătuleni constituie 2838,75ha. (Registru Cadastral al localităţii)
Tabelul 3.1
Dinamica structurii suprafeţelor terenurilor în r. Nisporeni
şi a comunei Brătuleni în parte
Denumirea
 indicatorului
Unităţi de măsură
com. Brătuleni
2011
r-nul. Nisporeni
2010
Terenurile agricole
ha
963
28154,89
Terenurile localităţii
ha
206
7204,08
Terenurile destinate transportului,industriei
ha
15
532,61
Terenurile fondului silvic
ha
672
15416,87
Terenurile fondului apelor
ha
192
1640,48
Terenurile fondului de rezervă
ha
780
9952,68
Total terenuri
ha
2838,75
62901,61


Cristina TURCULEȚ

вторник, 14 августа 2012 г.

Amintiri...

După aproape douăzeci de ani, mă deplasez imaginar iarăși în satul de baștină. Trec pe aceleași ulițe, unde simțeam mirosul țărânii înfierbântate de soare în timp ce ne jucam de-a harbujeii. Simt briza de vânt care venea despre iazul din fața satului, unde fugeam vara la scăldat. Mai am și acum gustul coarnelor de pădure și a fructelor de cătină albă de la care ni se făcea gura pungă. Văd gloata de copiii ce aleargă pe imașul din apropierea casei. Fugeam veseli cu o roată de bicilcetă “condusă” cu un cui de sârmă sau pur simplu alergam și săream țipând sau cântând. Îmi amintesc că duminicile ne adunam în drum și jucam țurca, rața împușcată, de-ascunselea.

Au râmas neuitate spectacolele date de sărbători pentru părinții și buneii noștri. Acestea erau cele mai deosebite zile din viața copiilor de până la 12-13 ani. Cei mai mari ne pregăteau textele, costumele, scena improvizată pe aleea de nuci din marginea satului. Noi aveam in apropiere trei mahalale și fiecare mahala își făcea piesa sa, iar părinții erau spectatorii. Să nu credeți că totul era atât de simplu: afișele erau denesanate și atârnate pe gardurile de lemn cu ceva săptămâni înainte de spectacol, iar despre cum vom juca și ce vom spune nu știa nimeni decât “actorii și regizorii teatrului nostru”.
O alta plăcere erau sărbătorile de iarnă. Din timp ne pregăteam urăturile, colindele, scenele caprei si a ursului. O săptămână întreagă confecționam buhaiul, alegeam costumația, repetam textele. Apoi pregăteam semințele pentru a doua zi, pentru a merge cu semănatul. Când ne-am făcut fete mari și flăcăi în sat, mergeam la jocul satului de Crăciun, dar nu inainte de a coace colacii pentru sf. Vasile.
Primăvara era anotimpul fetelor mai mult. Cum apăreau ghioceii, viorelele, brândușile – toate eram prezente în pădurea mare din vârful dealului. După o zi de alergări prin pădure ne intorceam rumene la fața cu brațele pline de flori. Mergeam agale la vale spre sat, cântând și râzând de rasuna valea satului. Apoi venea sărbătoarea Paștelui. În ajun ne adunam toți cei de-o vârstă și plecam în satul vecin, la sfințit pasca. 
Pe atunci satul nu-și avea biserica sa, fuse distrusă de sovietici ca și în multe alte localități. Abia când împlinisem vreo 14 ani, satul și-a construit noua biserică. 
Toamna ca toamna. Totul începea cu școala. În sat avem o școală mare cu trei etaje și o mulțime de profesori deosebiți. Cu ei împreună am simțit gustul literilor și a cifrelor în timpul orelor, gustul muncii în timpul culesului poamei, merelor sau curățitul popușoiului. Profesorii din sat au fost cei care au pregătit și apoi au petrecut în lumea mare sute de tineri, care acum sunt cunoscuți și apreciat fiecare în domeniul care l-au ales. 
Acest sat tăcut își petrece și aşteaptă generaţii peste generaţii și acum tot între dealuri, păduri și iazul cel mare. Doar că acum casele părinților noștri sunt mai mici, generația noastră, în mare număr, sunt plecați în străinătate, iar copiii (care au rămas cu bunicii) au alte ocupății mai moderne decât cele ale noastre. Totul este atât de schimbat încât nimeni nu ne mai cunoaște. Vântul poate, sau plopii de pe marginea șoselei. Nedumerit satul mă petrece iar, până mă pierd în dunga apusului. Iar eu, noi cei plecați, vom purta în suflet amintiriile satului Brătuleni.     

text: Stella ENACHII
foto: oamenii satului Brătuleni